...____oOo____ooOoo____oOo____ ...
STRIGĂTUL MUT
În iubiri ce-am adunat,
Zâmbet, lacrimi, le-au semnat.
În iubiri ce le-am trăit,
Chip uman eu le-am vopsit.
Numai una a-nnebunit,
M-a stropit cu dar sfințit.
Numai una s-a ascuns,
Pân’ la moarte a pătruns.
Toate acestea au pornit,
Atârnate de-un chibrit,
Un chibrit și un cuvânt–
Faptă ascunsă sub pământ.
Ziua neagră sosit
Și pământ-am dezvelit,
Un fior eu am simțit
Gust de fier, ascuțit,
Și vedeam în fața mea
O bucată dintr-o stea
Ce era din carnea mea,
Focul stins atunci priveam,
Viața sfântă nu știam,
Sus din turn eu m-am izbit,
Ființa-ntreagă s-a trezit,
Dumnezeu mi-a dăruit
Ce acum era jertfit,
Să mă bucur trebuia
De ce-acum nu mai era.
M-am retras în colț și-am zis:
Ori e viață, ori e vis
Ochiul stâng a lăcrimat,
Apoi dreptul a sângerat,
Dorința mea cea mai ascunsă,
Cea mai nesperată-n toate,
Ce nu credeam să-mi fie dată
Și-n ăst fel s-o văd vreodată —
Pe moment am realizat:
Viața, moartea — într-o secundă,
Ființa scumpă, a venit- a și plecat.
Cine poate spune
În astă mare lume
Ce-a simțit, ce-a suferit
Urletul cel n-auzit?
Îți răspund acum pe loc,
Cu-n cuvânt, ce ies din foc:
Dragoste tăiată-n două —
Una-n sânge se zbătea,
Alta-n lacrimi se făcea,
Însă Cel de Sus, în palma Sa,
Ce-nainte a plăsmuit,
Darul sfânt și l-a privit
Ce-n fața-I sta strivit.
Omule, nimic ai fost.
Și tai firul — cu ce cost?
În mânia ta nebună,
Răzbunarea te sugrumă,
Rupta-i binele în draci
Și lumina-n întuneric,
Și-mbrăcată-i râs isteric,
Plânsul lui n-ai auzit,
Groaza cărnii n-ai simțit,
Prunc din tine-ai aruncat,
Trupul sfânt tu l-ai spurcat.
Și acum îmi socotesc
Și răspuns tot nu găsesc:
Din ce hău întunecos
Gând malefic tu ai scos,
Propriul mugur să ți-l tai,
Răzbunarea să mi-o dai,
Haina mamei ai lepădat
Ca să intri-n chip de drac,
Și cadou mi-ai oferit
Chip de înger, chip zdrobit,
Viața asta a venit
Dintr-o lume ce-am iubit,
Viața asta a plecat
Din loc sfânt — și extirpat.
CUVÂNT CĂTRE NEFIINȚĂ
Făptură mică, făptura mea,
Numele nu știu a-ți da,
Muguraș ai înflorit
Pe un pom nepotrivit,
Dumnezeu mi te-a trimis
Apărut chiar dintr-un vis,
„Dar” din cer tu ai venit,
Pentru-un gând ai fost jertfit,
Și-n astă lume ignorantă
Mama sângele ți l-a clătit,
Fără-n gând să fi privit,
În sminteala ei cea mare,
Nici măcar de unde-ai venit.
Ai plecat dintr-un sărut
Și-ai ajuns un strigăt mut,
Ai plecat dintr-o dorință
Și-ai sfârșit în neființă,
Mama ta te-a folosit
Drept cuțit în mine-nfipt,
Sânge-mproșcat din piept,
Ai fost darul pe nedrept,
Răzbunarea, într-un cuvânt,
Ți-a găsit loc de mormânt,
Ființa dragă, trupul sfânt —
Ea te-a șters de pe pământ.
Și ăst tablou ți l-am pictat
Pentru sângele-ți vărsat,
Și-a mea gură n-am cusut
Al tău strigăt — strigăt mut,
Când o fi norii să spele,
Să-ți aline a ta durere,
Când o fi cerul de udă,
Mama plânsul să-ți audă,
Când o fi soare să ardă,
Mama lacrima să-ți șteargă.
Tristă-n lume-i nebunia
Ce răstoarnă armonia,
Ce-ai fi fost, ce-avea să fie
Ai sfârșit în agonie,
Chip de înger, chip zdrobit —
Cât de mult te-aș fi iubit.
...____oOo____ooOoo____oOo____ ...
CHIPUL DARULUI
(necorectat)
POVESTEA
Într-o zi am prins sărutul
Nici nu știu cum l-am gustat,
Apoi acul și cusutul
Ea cu mine ne-am legat.
Și-au urmat zile-n butoaie
Gustul bun și desfătat
Dară suflet-mi le-a spart
Căci dădeam câte o foaie
Una mâzgălita tare
Și alta era pe curat.
Și-au tot curs într-o vâltoare
Dimineți cu gust de soare,
Și-ntr-o zi eu stam mirat
Adevăru-mi arătat,
Nici un lucru n-a schimbat,
Și speranța am pus în cui
Viitorul-tot văzui.
Și citind priviri schimbate
Văzui ziua ce desparte,
Lacrima s-a scurs pe pat
După ora ce-am gustat,
Făr să știu că-i presimțire
Dară mi-am rămas în fire.
Și-ntr-o zi ce-a urmat
Dusa-m gândul la spălat,
De cuvânt-mi ce-a ieșit
Nebunia-i s-a lipit.
Zilele ce au urmat
Au pornit pe numărat,
Fără să știu ce s-a jucat,
Patru zile i-am zâmbit
Sufletul nu s-a clintit,
Patru zile am deznodat
Sufletu-i nu s-a-nbunat,
Orice faptă, orice gest
Îl făceam privind la soare
Să dispară apăsare,
Dar degeaba,
Tot ce-aveam în față
Suflet rece ca de gheață.
Gându-i negru și pitit
Sta pe o lamă de cuțit,
Focul roșu ce ardea
Nu știam ce pregătea,
Sânge clocotit în vină
Nu știam ce-avea să vină
PLANUL
Mamă tatuată-n pulpă
Ce-a dat cerul ea mi-l scuipă,
Și în bezna ei cea mare
Dulcea gustul răzbunare,
Nici n-a stat n-a cumpănit
Și nebună s-a pornit,
Fierul roșu-mi pregătit
Să mă vadă umilit,
Dară-n felul ei turbat
Propria carne și-a negat.
Mama tatuată-n pulpă
Gândul negru și-l ascultă,
Demon crud cu chip vopsit
Gându-i negru socotit,
Planu-i clar și pe ascuns
Ura-n sânge a pătruns,
Data, ora a fixat
Cartea morții a jucat,
O bancnotă și-un semnat
Ea la prunc a renunțat.
GENEZA
În timp ce-n lumea cu păcat
Gândul negru a intrat,
Lumea cea ce n-o vedem
Este ascunsă ca-ntr-un ghem,
Când se-ntinde peste tot
Peste timp și peste loc,
Eu îi spun cuvânt s-audă
Față lacrima mi-o udă
Copil drag, copil sfânt
Fără glas, fără cuvânt,
Dumnezeu cu mana Sa
Dintr-un colț de infinit
Din pământ te-a plămădit,
Mugurași dintr-o sămânță
Te făcu acum o ființă,
Și cu-un deget arătat
Și de om nimic aflat,
Somnul facerii adânc
Bulgar transformat în prunc,
Strop de sânge a intrat
Și-o bătaie a plecat
De-acum până-ntr-un veac
RAZBUNAREA
Zi fatală a venit
Biciul fața mi-a plesnit,
Dându-mi știrea cu savoare
Să mă vadă la picioare,
Și în râs mi-a explicat
Că e lege, nu păcat,
Și-n final de răzbunat
Suflet negru-i desfătat,
Și-auzind cum vocea mea
Crima, crima! ea răcnea,
Cu lopata-și astupa
Toată fapta ce-o păta,
Cum că totul a mințit
Să mă vadă păcălit,
Joc pervers punea în față
Să mă joace ca pe ață,
Până-n clipa ce-am privit
Sânge-n palme înmărmurit,
Cu degetu-mi am arătat
Și adevărul l-am pictat,
Ființă ei de neclintit
Pe moment a și fugit,
Gând malefic ar fi vrut
Și la fapta-i, să fiu mut.
Pata lumii ce-a bătut
Poate-o noapte și-un minut
Pe vecie am pierdut.
MOARTEA
Filmul groazei l-am văzut
Cum în lume n-am crezut,
Clipele ce a urmat
Biata ființă a luptat,
Fără chip și glas tăcut
Nici un strigăt n-a putut,
Fără-n carne și putere
Nici un scrâșnet de durere,
Și în lumea lui prea mică
Muntele și floricică,
Și-n lumea cu păcat
Muntele l-a și scuipat.
Și desprins din mama sa
Carne-n sânge se zbătea,
Și în groaza ce-a făcut
Cea fost sfânt a dispărut,
Și cu sânge ne-a stropit
Râul morții la-nghițit,
Sânge-n cheag a-mprăștiat
Râul morții a-așteptat.
Iară-n clipa ce-a urmat
Din cer cu lacrimi a udat
Pământul negru a fost stropit
Cu un plâns făr de sfârșit.
Două lacrimi la mijloc
M-am oprit să stau pe loc,
Sufletul ce-acum privesc
N-a fost dat să-l întâlnesc,
Suflet veșnic chinuit
Că în lume n-a venit.
Rostul lumii se destramă
Omorât de propria mamă,
Și-au plantat câte-o eroare
Cum că unii legiuiesc,
Ca și alții să omoare
Într-un mod cât mai firesc
ARĂTAREA
După crunta întâmplare
Strigătu-mi s-a stins încet,
Nici un gând de răzbunare
Doar un rând scris pe caiet
Omul cel din viața mea
După crunta întâmplare
Ce are-n ceruri urlet mare,
Ea aici în lumea sa
Viața falsă-și decora
Cu un prunc din altă floare
Poza mamei iubitoare.
Când privi acel decor
Mamă, prunc în cărucior
Pe min mă ia acel fior,
Haina neagră, blugi întins
O angoasă m-a cuprins,
Primul făt cel venerat
Sta pe pulpă tatuat,
Iar minunea ce-am dorit-o
La canal mi-a oferit-o.
Stam așa și mă gândeam
Două lumi acum priveam,
Una înfiptă în păcat
Ascunzișu-i preferat,
Alta-n inocența sa
Drept în soare el privea,
Și-n noroc copil zâmbind
Către soare el neștiind,
C-al ei frate atunci murea
Chiar atunci în mama sa,
Ieri o viață-nflorea
Azi încet ea se scurgea.
Mamă mă zări în zare
Șobolan fugii din cale,
Tot ce-n om e virtuos
Se-ntorsei atunci pe dos,
Mândria-n om ce a intrat
Sufletul i-a despicat,
Vorba lege ea și-a luat
Peste viață a călcat,
Viața-n roșu și-a stropit
Propria carne a strivit,
Și-am privit ca pe o sfoară
Firul roșu și-mpletit
El în zile s-a topit,
Timpul scurs ce s-a ivit
Pe cel negru a dezvelit.
Alta clipa s-a ivit
Râsu-n poză ce-am privit
Pe-un cadavru sta proptit
Nici regret, nici o căință
Ce-am vazut nu e a ființă,
Gând malefic și viclean
Viața-ascunsă-ntr-un borcan,
Doar o etichetă mare
Să ascundă negrul soare,
Soarta amară a fost convinsă
Viată scumpă a fost învinsă
FILA VIEȚII
Cartea vieții și-un poem
Fila noastră o vedem,
Cartea mare, fila nouă
Pregătită pe din două,
Infinitul părăsit
Pe pământ și dăruit,
Fila nouă dintr-un soare
E destin ce-acum răsare,
Durerea lumii cea mai mare
Să-ți vezi fila răzbunare.